Moves Like Jagger

Multumesc prietenei mele, Alexandra, care crede ca am talent la scris!
Nu am nici un talent, dar e bine sa te mai minta oamenii, ca sa capeti niste aripi :D
Pana cand..intr-o zi..ti le tai singur :)
Tocmai ascult la radio o piesa care-mi place foarte mult si se pare ca asa se naste si titlul postarii...acuma ar cam trebui sa aiba legatura cu continutul, dar cum nu-mi place verbul "a trebui", n-o sa aiba :))
Am inceput condusul...nu pare a fi pt mine, dar ma incapatanez:D..this is me!...cu cat e mai greu, cu atat e mai palpitant sau ceva :p... nu-mi plac lucrurile simple, ca dovada ca nu le stiu face...mi-a zis azi, instructorul ca ce e mai complicat reusesc sa fac, la fel ca un profesionist, si gresesc la chestii minore...pe care le poate face toata lumea...toata lumea in afara de mine, se pare ca...nu fac ceea ce-mi spune el si fac dupa capul meu :)) zice el..nu-s de acord, dar nu comentez niciodata..are o varsta si nu ma indur sa fac asta...il respect si-l enervez in acelasi timp :))minunat sau ce?!..azi am facut parcari...le urasc! clar!fara borduri si restrictii, lumea ar fi mai fericita, recte eu!...dar, o sa fie bine!..poate ca nu-mi iau permisul din prima, dar tot il iau!...
Bun, si acum sa trecem la chestii mai putin lumesti:))..care tin de sentimente si gandire...in suflet si simtiri, vorba unui cantec celebru, de prin '48 ...
Incerc sa tin oamenii dragi langa mine...dar ce sa vezi?..universul parca simte asta si mi se impotriveste...ceea ce mi se pare, intr-adevar, dragutz din partea lui...ce ar viata fara impotrivire?! de orice fel, sub orice forma...nu ar fi la fel de agitata..solicitanta..agasanta, uneori..dar frumoasa:)..mi-am propus sa rad mai mult...si am si gasit o metoda..cand simti ca "uehe mood" se apropie, deschizi tu asa, frumos, youtube-ul si cauti niste filmulete...cu multi prosti, de care sa razi..mi se pare minunat!!! eu am devenit fanul nr. 1, al unui dudui care bea "apa minerala"..e vis!!!..ma binedispune, imi dovedeste ca viata e amuzanta si ca merita traita!!!
Concluzia:FUM! FUM! FUM! :))

Minunatul inseamna Dan Puric

A fost o conferinta si-o lansare de carte, de care aveam nevoie...stie foarte multe chestii, din orice domeniu, despre orice...exemplele lui sunt plauzibile si nu poti sa-l contrazici...m-a linistit...mi-a dat incredere ca oamenii faini inca exista!...ca e bine sa nu-mi pierd speranta...e bine sa am modele in viata...e bine sa fii deschis la minte, sa intelegi cat mai mult lucrurile din jurul tau...are niste principii foarte puternice...e un om integru care stie ce vorbeste...conferinta a tinut 4 ore, timp in care n-a aberat nici macar o secunda...totul se lega...frumos, linistit..ca intr-o poveste...nu-mi parea real...nu sunt obisnuita cu oameni de genul acesta...probabil, daca as avea parte de cate o experienta asemanatoare, cel putin o data pe luna, as fi muuuult mai fericita...n-am intalnit un om care sa-ti emane atata energie pozitiva...am stat la rand la autografe...cand m-am apropiat, eram emotionata, parca as fi vrut sa-i spun atatea...si nu am putut decat sa zic: Multumesc!...era un multumesc ca exista...ca mi-a demonstrat faptul ca unii oameni au suflet bun...ca valoarea este, de fapt, omul prin ceea ce e el..si nu cladirile pe care le ridica...sau ideile pe care le impune...mi-a placut foarte mult:)era amuzant...era deschis...traia alaturi de noi..ii facea placere sa ne impartaseasca din cunostintele si conceptiile lui...fara rautati gratuite...sau ironii...sau mandrie de sine...simplu, curat, increzator, fericit ca ne aflam cu totii acolo...:) gusta fiecare moment...a fost o stare de bine...parca timpul era oprit in loc...acolo, in sala aceea, aveau sa se nasca un alt soi de oameni...oameni normali, increzatori...grijulii unii cu altii...a fost un super sentiment:) ...m-am dus fara sa ma astept la ceva anume...il admiram oricum, dinainte...stiam ca un om care merita ascultat...dar faptul ca l-am vazut si am fost acolo, la cativa pasi...mi-a insuflat mai multa admiratie si respect...

Prost.

As avea niste intrebari existentiale...asa..cam multe la numar...dar degeaba le am..ca nu gasesc raspunsuri...multa lume, in jurul meu, se imbolnaveste...sau..inceteaza sa mai existe...pur si simplu...ma simt putin secata de cuvinte, cand e vorba despre astfel de lucruri...nu inteleg rolul bolii...cred ca nici nu exista vreunul si oricare ar fi, invocat si sustinut de altii, refuz sa rezonez cu el...ma simt prost...ca probabil mi-e mai bine decat altora...ca ma tot plang pentru cacaturi marunte si inutile...ma simt aiurea ca nu-i pot ajuta mai mult pe ai mei...ca nu sunt langa ei...ca sunt bolnavi si ar avea nevoie de mine...ma simt prost si cand imi spune mami, la telefon, ca ii e dor de mine...parca sunt prinsa intr-o capsula a timpului...parca nu exista timp pentru lucrurile esentiale...cele care conteaza cu adevarat...sunt suparata pe mine ca nu depun mai mult efort ca lucrurile sa se schimbe...nu pot renunta la viata mea si sa ma mut langa ai mei...oricat de bine ar fi pentru ei...e si viata mea la mijloc...nu am gasit un echilibru intre ele...ma framanta toate astea...ma indigneaza o gramada de chestii, zilnic...pun suflet in tot ce fac...si nu simt din partea nimanui recunostinta...uneori e nevoie de asta...eu am nevoie de asta...ma simt prost dupa ce repezesc persoanele dragi mie, la telefon...sunt o apucata, cateodata si asta, se pare ca ma costa...ma simt prost daca nu reusesc sa ma tin de cuvant...in general, nu fac promisiuni, decat in cazul in care sunt sigura de ceva...si siguranta, nu ma caracterizeaza....probabil, de asta am nevoie...o sa fie bine:)